miroase poezia mea a om bătrân și nespălat
care colindă prin tramvaie cu ochi pierduți parcă-ar fi beat
sedus de o lumină crudă care îl bântuie și sfarmă
precum a talgerului lunii din panoplia nopții armă?

trecută-i vremea tinereții
amarul dulcele l-a prefăcut
în laptele de consistența ceții
al amintirii celor ce-am făcut

eram pentru cuvânt ca apa
când se decide carnea să renunțe
și toate le acoperă cu pleoapa
precum pământul bruma de grăunțe

miroase poezia mea a flori de plastic clei și sfoară
a preș la ușă pentru oaspeți uitat în veac nescuturat
ca un deșert nemișcător cu beduini vecini de scară
care trec des pe lângă ușă dar mă ignoră nu mai bat?