zicea să scoatem fluturii dintre coperțile cărților
apoi scutura copacii
să cadă cerul pe ei
și fluturii îl ridicau ca pe o pleoapă a unei idei somnoroase
rezemată într-o aripă așteptând-o
pe cealaltă
zicea să scoatem visele din buzunarele mâinilor cu care prindem
fluturi
pentru că rămân de sticlă fără vedere
apoi mângâia pe cap cuvintele
până la capătul țigării
și prin mâinile-i clar-văzătoare treceau fluturi și vise și ani
pentru încă o viață
aceiași
zicea să ne ferim de cuvântul spân și de litera roșie
apoi își făcea o noapte
din câteva stele și-un prieten de câine
analfabet
și litera roșie își scotea în fața oglinzii fața spână dintre cuvinte
și visa cu el
cealaltă lume celălalt albastru
cealaltă întrebare

fluturii
plecau până în cer
pentru încă un copac