astăzi, anii însuși mi-au șoptit dorințe,
iar timpul negreșit și-a proorocit stăruința,
în fața pumnilor de titaniu al acestei ființe,
și-a facut bagajul, dar nu și-a mai luat tălpășița.

astăzi, am râvnit la tinerele coapse-ale vieții,
și-am înțeles de ce sângele îmi spune pe nume,
însă toată omenia plecând din ochii frumuseții
nu ar putea să-mi purceadă gândul prin lume.

astăzi, am băut din potirul regelui de sus,
ce mi-a hrănit orgoliul cu inima crudă a unui leu,
deși trufia mi-e dușman cum i-e iuda lui iisus,
simt cum plutesc în mine descendenți de semizeu.

astăzi, am adulmecat sute, mii de cunostiințe,
însă osteneala zeilor nu mi-a înșurubat credința;
eu încă-s mândru ca un voievod de biruințe,
căci el nu simte nimic, își subjugă conștiința.

astăzi, nici-o radieră nu-mi va șterge savoarea dimineții
fiindcă ieri am mâncat planete întregi cu nesaț,
deși vechea osandire îmi zgândără pereții,
mâine, mă îmbăt, cu același simplu zaț.