ploi ciudate se preling printre tăceri plec pe furiș
în fugă printre picături pe câmpia tăcută bolnavă de ape
cu spicele grele mustind de lacrimi lanurile își bântuie nopțile triste

undeva în umărul stâng noe construiește din oase o arcă
va aduna deznădejdile iubiri neîmpărtășite
și multe întâmplări de care uitasem
- tu bați ușor în tâmplă și mă întrebi de un loc liber
e plin de mine în cer și pe ape îți răspund