După ce-ai fost cândva necunoscut,
Fiu de oier, armean, un bișnițar,
La revoluție ai renăscut
Și-ai devenit un latifundiar

Aveai terenuri peste tot în țară
Pe care tatăl tău le-a cumpărat
Și-aveai o fire cam incendiară
Motiv pentru a fi încarcerat

Și ce-i mai rău: ți s-a urcat la cap,
Că poți învinge singur un balaur,
Că poți fi Albul legendar Harap
Ori poate te-ai crezut cumva centaur

Numai că pe la noi, pe românește,
Este proverbul ce poate nu-l știi:
"Domnia și prostia se plătește"
Oricât tu de mărinimos ai fi

Și uneori un câine jigărit
Pe care ieri l-ai ridicat în slavă
Te mușcă mișelește, necinstit,
Cu-o mușcătură plină de otravă

Și te trimite azi în locul lui
Să-nduri tu chinul ce i se cuvine
Numai că-i mare Mila Domnului
Iar Iadul pentru el deschis rămâne