Am crescut prin bunăvoința oaselor mele
care iubeau lumina și se hrăneau cu ea,
cu toată neglijența în care mă învârteam
umblam peste tot.

Cotrobăiam locurile lăsate curiozității
dintr-o altă lume,
mușcam umbrele de teamă,
locuiau în mine domnișoare fără chirie,
tot ce se topea în mine
ardea în cuvinte.

Cu acest scop m-am înscris în luptă,
voi mobiliza memoria și gândul ofensiv,
îmi stimulez tot potențialul vârstei
până la capătul drumului
care traversează munții.

Am aruncat greutățile de pe umeri,
în trupul meu
înălțarea să fie liberă.