Mă uit la norul gigantic de pe cer,
tot așa cum mă uitam odinioară
pe hartă la
teritoriul fostului imperiu
în care am crescut.



Mă uit la norul acela
și văd cum cresc sub ploile lui
octombrelul,
pionerul și
comsomolistul din mine
și nu pot,
nu pot să regret ecuația aceasta cu
mai multe necunoscute din
viața mea care
a fost școala sovietică.



Aflat în interiorul unui sistem,
nu aveam cum să aflu
mai multe detalii despre
mecanismele lui de funcționare.



Acum, însă, știu că
nichita își datorează
condiția de poet român
unui tătar revoluționar,



lucru care ar trebui să-l facă
să se simtă mândru de sine
pe lenin.



Mă uit la norul gigantic de pe cer
cu o privire senină,
fără să regret faptul
că m-am născut la periferia
unui imperiu,



tot așa cum nici „fiul
plictisului slav”
n-a regretat-o vreodată.



12.05.2014;
06:02