azi delirez
împușcați-mă drept între ochi să rămână
o gaură perfect rotundă ca într-o frunză
să intre aerul proaspăt și soarele
încetișor...
până când sângele se shimbă în cheaguri violet
vegheați amintirile care cad ca o turmă de oi negre
în prăpastia dintre mine și trupul meu mort

scuturați toate dantelele de pe mese
fiindcă praful crește
mai ales printre degete și vârfuri de croșetă
bunicile mi-au lăsat ace pretutindeni
călcați cu grijă
aruncați în mașina de spălat caietele mele de poezii
faceți-vă comozi deschideți frigiderul și pomeniți-mă
împărțind ultima mea portocală zemoasă
ca iarna ce-a trecut

acum nu mă mai doare inima
este curat și rece pe carotidă
doar vorbele au rămas înțepenite sub ceafă
dorm
pe o pernă de cuvinte