Legănat de atâta vânt,
Am adormit într-o culoare pură,
Și simt în mintea ta atâta ură
Că imi sufocă acest rând...

Și-n dans de ploaie pe asfalt,
Am învățat să-ți număr mersul,
Indubitabil leg de tine sensul,
În care toate au natura lor...

In pas de oase, asurzitor,
Sedeam pe catafalc privind agale
Cum limba imi soptea o noua cale,
Catre-un sevraj de viitor.