De lumina de la soare
Și de apa de izvor,
De umbra răcoritoare,
Tot mi-e dor și iar mi-e dor

Și mi-e dor de frunza verde
Care tremură în vânt
De codrul care mă pierde
Când intru-el și m-afund

Mi-e dor s-aud ciripitul
Păsărilor cântătoare
Și mi-e dor de fâșâitul
Șopârlelor târâtoare

Mi-e dor de boabe de rouă
Când zori de zi se ivesc
Mi-e dor ca să stau când plouă
Și stropi reci mă biciuiesc

Iar cât e ziua de lungă
Să-mi trimit spre tine dorul
Într-o clipă să te-ajungă
Și să-mi dea-n vileag amorul

Să ști când vei fi departe
Și să le spui tuturor
Că nimic nu ne desparte
Cât va fi pe lume dor