s-au luat...

zău... o formă imaginară de zeu
în care neantu-a turnat
ceva fond pământean de ateu

o lună nebună nebună de mai
ce se juca pe pajiștea verde
mânz jigărit în herghelia de cai

un râu de munte năvalnic năvalnic
peste care neștiut își tremura frunza
un gând plămădit de vreun vis tainic

o lampă veche veche plină cu noapte
în care fără pic de jenă se destrăbălau
cocote în templu-ncuiate mii de păcate

un boț de lut înfășurat cu niște fire fire
raze colorate dintr-o minusculă stea
care în vremea aia se chema iubire

o toamnă târzie târzie nostalgică cu vânt
ce generos împrăștia speranțe
glăsuind nențelesuri ascunse în cuvânt

un munte de dor mare mare colțuros
pisat mărunt condimentat și frământat
aluat dulce-amărui de urât și frumos

o viață cu puțin foarte puțin soare
plutind pe valuri din zeamă de cucută
blestemul unor biete bete ursitoare

și toate astea toate date pe gâtul sorții
de-o nenăscută încă blondă fecioară
tocmai în ziua de pe urmă-a morții...

cam cocktailul ăsta trebuie să fi fost eu