Jur pe roșul cel mai foc
c-am furat de la toți tot
am furat să râd să plâng
și-am luat să iubesc nătâng
ca să-nvăț silabele
mi-am întins la alții labele

Jur pe ochiul meu din frunte
că știu doar lucruri mărunte
și când urlu că mă doare
e-o minciună și mai mare
jur că dacă râd cu voi
e un truc mai vechi ca noi

Jur pe ochiul meu ceresc
că uneori mai șterpelesc
resturile de lumină
de la masa cea divină
le înfulec prin unghere
ascuns de cel care-mi cere
dar ies mânjit pe la gură
pe mâini și pe uitătură

Jur să-mi tai mâna cea dreaptă
de se mai întinde și-așteaptă
și să-mi smulg piciorul stâng
ca să-mi trag cu el în fund
de mai pângăresc vreodată
vreo foaie imaculată

Jur pe roșu că nu știu
creionu-n mână să țiu
dar tot scriu, tot scriu, tot scriu...