Mi-a fost întinsă mâna de-ajutor
De undeva dintr-un neant poetic
Să-ncerc să mă ridic în preajma lor
Anevoios, ușor să nu mă-mpiedic

Emoția m-a luat în stăpânire
Și am o stare de febrilitate
Că năpădit de-atâta fericire
Îmi pierd cumva și din luciditate

Și nu-mi vine să cred că pe-acest drum
Care-l străbat cei plini de măiestrie
Pășesc și eu împleticit acum
Cu dragoste vers și poezie

Voi prețui mereu această mână
Către izvorul veșnic nesecat
De gânduri și trăiri ce se-mpreună
Din care versul s-a tot adăpat

Și-o să încerc cu-ntreaga mea ființă
Să mă dedic acestui ideal
Cu pasiune dar și cu credință
În timp real și emoțional.