Ieri dimineață m-am trezit băiețel
Aveam, așa, vreo opt-nouă ani.
Mă trezisem înaintea sângelui
Și-am stat acolo, cuminte, să-l ascult
Cum își gâlgâie încă visul prin vene,
Mai mai să-mi spargă timpanele.
Sau eram un pește-spadă înfipt în nisip...
Nu. Eram un băiat cu pielea închisă la culoare, poate maur
Mergeam prin deșert și visam să mă fac mic, atât de mic
Încât să mă pot scălda, în voie, în apa
Ce-mi curgea rece pe șira spinării...
Ba nu. Eram un mânz, nechezam cu spume și băteam din copite.
Când om, când animal...nu-mi mai amintesc bine,
Dar știu că, de frică, am fugit înapoi în somn
Nu cumva să mă găsească mama
Și să-mi tragă peste mâini.

Azi dimineață m-am trezit într-un corp de femeie.
Mai întâi eram rotund (sau rotundă?) și moale
Și-apoi m-am desfăcut și m-am învârtit în jurul meu
Ca o spirală moale de carne
M-am învârtit și m-am învârtit
Până când am început să mă râvnesc,
Să poftesc la mine și să vreau să mă ating
Cu toate sutele de mâini crescute în gând.
Noroc că mirarea, între timp, se ascuțise tăiș
Și mi le-a retezat pe toate , pe loc.

Mâine dimineață am să mă trezesc sabie
Și-am să retez toate mâinile leneșe
Ale femeilor indiferente
Lângă care m-am trezit.