oricât de adâncă ți-au săpat ăștia groapa
tată
tu tot n-ai încăput
cu totul
ți-a rămas o mână lăsată ușor
pe creștetul nepotului de dincolo de zarea
fumegândă
o sudalmă agățată în nucul cel bătrân cu jumătate de picior în cer
mai vin ciori și-o ciugulesc e bună
pentru ascuțitul ochilor
o gaură în gard unde cuiul ce l-ai îndoit s-a rupt din toată
rugina de-o viață de brad și-ți face loc
așteptându-te
ți-a mai rămas și un dor
pe care-l verși cald dintr-o lumânare ce încordează mușchii
cuvântului
când zice tată și urmează o sumedenie de gânduri albastre
din ce în ce mai albe
când se ofilesc
de sunt udate cu câte o lacrimă

oricât de adâncă ți-au săpat ăștia groapa
tată
fluieri dintr-un greiere