e sâmbătă plouă
prin ceruri ară urâta cu dinții de plumb
pământul geme
mișună rugina
prin pomi
pe străzi
se sfâșie amurgul
o bufniță își face loc să intre în casă
bu hu hu
trec ceasuri gri
cocorii nu mai au timp de rămas bun
eu nu mai am nevoie de ziarul de dimineață
ghemuiesc toamna în ceașca de cafea
presimțirile mă sorb
mânji negri sălbăticesc luna noastră
până ieri de miere