Un râu pleacă din tine
și nu-i deșert, nici râu de sare
nici venin
încet, pe braț, încet de-a lung prin sine
mi se strecoară-un greier
ce-mi toarnă-n vine vin.

Din pâinea ruptă-n palme
se-aude un suspin.
Să îmi păstrezi un loc
la masă!
O să mă recunoști
sunt cel mai străin.