In memoriam Constantin Buiciuc

l-am văzut viu l-am văzut zâmbind pe terasa noastră cu viță de vie
l-am văzut cu o halbă de bere în mână l-am văzut cu un pix roșu în
mână corectând șpalturile unui ziar de provincie corectând zile și nopți
și evenimente l-am văzut la o masă întinsă și bogată în restaurantul

royal în restaurantul gării înfulecând patru mici și o bere și privind pe
ascuns spre chelnerița blondă l-am văzut cu blonde roșcate sau brune
l-am văzut cu negrese l-am văzut la mesele de la care acum lipsește
l-am văzut la catedră l-am văzut pe stradă și l-am văzut trecând strada

la paris la roma la copenhaga l-am văzut citind și scriind și vorbind
despre cele scrise rescrise cum ar fi bunăoară un vers de montale
(dacă sfârșește ce-i viu viu n-a fost niciodată) dar eu l-am văzut viu
și nu pot să-l văd decât viu locuind o stea de deasupra parisului

locuind o stea și zâmbind spre terasa noastră cu viță de vie unde
e vie memoria și încă mai vie sfâșierea de dorul unui bun prieten