pe mine nu mă poate ucide nici o floare
în ochi stându-mi frumoasă și revărsând parfumul
pe crestele de case nu mă ucide fumul
când albul este prima, întâia-n jur culoare

pe crestele montane prăpastia ucide
din mine o fărâmă de-mi cade-acolo-un ochi
momentu-acela este acel ce mă divide
alerg la țața Leana să scuipe de deochi

chiar și în realitate urc muntele spre vârf
dar într-a mea urcare mă-mpiedic de pietroaie
ce-n cale îmi sunt puse de trăitor ori stârv
și vine, Doamne, vine în ochii mei o ploaie