Un arhitect
a împărțit lumea în categorii
le-a separat
și le-a indus caracteristici de sine stătătoare
dacă aș ști
în ce categorie
să mă încadrez
aș influența
fațeta lumii de care aparțin
aș face din toți oamenii poeți
purtându-și valoarea
ca un scut impenetrabil
împotriva penetrării non-valorii
din suferință
aș face trotuare
pe care să călcăm indiferenți
aș construi piscine
iar suferința lichefiată
ne-ar mângâia
prelingându-se pe lângă corp
aș întinde-o pe pereți
și aș vărui-o în alb și bleo
aș făuri din ea ferestre
ar deveni transparentă
și aș vedea prin ea
orizontul cu panorama fericirii

Suferința din acest moment
de frică s-a strecurat în iarbă.

***
Privesc
pietrele mișcătoare
din realitatea inversă
cu eurile
formate din lavă
cum se adună într-un loc
invizibil pentru oameni
se ordonează
până formează
o piramidă mișcătoare
care deplasează cerul
înspre extreme
astfel că rămâne un gol
prin care pătrund demonii
călărind discordia
ce se hrănește cu invidie

Realitatea așezată exact
cu precizie de milimetru
în zonele delimitate
cu sârmă ghimpată
așteaptă cuminte și răbdătoare
să fie flagelată
de oamenii troglodiți
urmele rămase
sunt linse de ireal
pe care oamenii buni
nu le pot vedea.