prea aproape de casa mea
poate deasupra sau
poate dedesubt
până la gura mică de aerisire creșteau hălci de carne putredă
ochi mucegăind fără pleoape inimi peste inimi din care mușcă șobolanii
hârci rânjind cu limba neagră zâmbete mâncate de viermi
păianjeni roșii în locul buzelor
și eu începeam să strig în șoaptă tot mai repede
fiindcă eram beată de atâta moarte și m-am pierdut
întrebam de ce toate acestea/ cum au ajuns toți așa/ ce aveți cu mine
în definitiv
nu am cum să plec pe altă stea

aici zace un sfânt curat ca lacrima/ dincoace o fecioară fără de păcat
dincolo cei morți pentru dreptate/ mai încolo toți cei nevinovați
numai viermi și șobolani galbeni cu burțile pline
și pe deasupra nicio floare

taci/ nu pot să te mai ascult/ nu mai vreau/ ploaia să curgă numai/ să spele/
amintirile toate sunt carne
din carnea mea/ visele îngerilor sunt aripi din visele mele
de-abia am înțeles că sunt și ei la fel
că toți erau domnul meu atât de curați/ atât de albi și buni
erau oameni pur și simplu
încât au putrezit cel mai ușor/ mai repede decât carnea de lepros
să se curețe oasele lor
precum copacii de frunze căzătoare