în toate camerele am întâlnit o femeie lângă un mort
când deschideam ușa femeia mă privea
cu ură cu iubire
nu mai conta în acele momente

am zis mereu scuzați! am ieșit tăcut de fiecare dată
când am obosit
am mers pe holul lung cu oglinzi înșirate
până aici pe balcon
unde v-am întâlnit

frigul acesta o să ne apropie mult
permiteți-mi să mă așez pe umerii dumneavoastră ca o haină
amândoi am învățat lecțiile necesare
stăm nici afară nici înăuntru
nu ne mirăm că este noapte de atâta vreme
o noapte de revelion aș putea adăuga

nu ne mirăm că în zare o flacără iese insistent
dintr-un furnal

vă rog doar
să nu mă țineți de mână în tot acest timp
s-ar putea să mă arunc la un moment dat
nu știu sigur

uneori voi intra în casă lăsându-vă cu atâta întuneric pe cap
încă mai sper să găsesc o cameră fără femeia aceea
să mă așez eu lângă mort și să aștept să deschideți dumneavoastră ușa
cu dragoste cu ură vă voi privi
dar nu o să mai conteze
o să vedeți