Iubito
copil cu articulații moi
agață-mi-te-n glezne
precum vița

adună-te
lângă focul stelelor mele
și cântă-mi
răsucită-n ochiuri mari apoase
sunete din trompete ronde
ce cad în piruete
peste
ape

doamne
cât de mult te iubesc

iată
pescărușii nebuni ai morții
sfârtecă corpul meu
hulpavi
și pleacă cu carnea-mi albă-n ciocuri peste mume
lasând în urmă oase

iubito
cum ai putea vreodată să
te smulgi din ochiu-mi
și să pleci
ce rost avu atunci zărirea
și acum ce sens
plecarea

coachzen
05.apr.2014