în ziua aceasta cu secera mi-am tăiat umbra în ea s-a zbătut
o apă tulbure și fără de-mpăcare
de-aș fi suflat deasupra-i ar fi curs
și-ar fi plecat firesc să-și caute o mare

dar a rămas cum m-ați găsit de-atâtea ori
spre lume trupul consumat de primul trup ascuns în sine
cu o nuia scriindu-mi pe sub piele
că 13-i ziua care nu mai vine

¤.¤

adun fără de lăcomie grâul dimprejur
frământ cu sângele rămas o pâine
pe care-o frâng nici eu nu știu de ce

apoi de parc-aș ține într-o mână Luna și în cealalt-o lumânare
trec pragurile locuinței atât de solemn încât ușile
încremenesc întredeschise

nu știu dacă ești binevenit dar ai intrat ia aminte
aici nu se trăiește pur și simplu (se) bate o inimă cu singurătatea
aripii nepereche

dacă vrei liniște nu veni fără să îi aduci pomană

¤.¤

lutule lutule mincinos substantiv feminin din care
(se) nasc tăcerile cele mai asurzitoare
esența formelor modelate pe roată
apa cerului în care privindu-te începi să dorești
a te întoarce definitiv

în ziua aceea stelele încep să ardă
cum se aprind pe buzele mamelor întâile cuvinte ce depun mărturie
că Moartea
e mai aproape cu un an