Noaptea cade peste oraș
cum cade umbra mea pe asfalt
și un gând mai negru decât
o mie de corbi
însoțit de o mie de umbre
clandestin se strecoară
în pieptul meu încearcă
să-mi întunece mințile
și o mie de ploi
însoțite de o mie
de vorbe
zadarnic încearcă
să îmi picure pe obraz
lacrimi
pe care nu le-am plâns
niciodată
și o mie de lumânări
însoțite de o mie de rugi
zadarnic încearcă să mă lumineze
pe dinăuntru
așa cum o face flacăra
unei brichete atunci când
îmi aprind o țigară și
o fumez pe întuneric
în deplină singurătate
în timp ce contemplu cum
inima și luna
își vânează reciproc
cu armele sale de foc
umbrele.


22.10.2014
08:00