înainte de a deschide ochii
risipind ceața galbenă
purtată de oameni
cât să-mi dai un răspuns
păsările cântau
decât noaptea
și fără să știe
încotro vor duce această călătorie
se auzeau zgomote
din ale căror fructe mă hrăneai
văzând cum vin
și cad din tine lacome
frunze

***

prea multă ploaie
mi-a numit ființa
căutând sângele
dintr-o deschizătură a pântecelui tău
rugându-se,
femeie cu palmele deschise

**