sub steagul alb al unei imposibile revoluții
defilează idealuri niciodată ideale
bocancii învață să turtească iarba
când cu stângul când cu dreptul
într-o cadență atât de diferită de armonie
asemănătoare cu bătăile de inimă
din piepturile oferite gloanțelor
cu speranța eliberării
un fel de altfel de sinucidere
o evadare suspectă din lume
spre dincolo

la urma urmei doar eroii care au murit sunt ideali
se mulțumesc cu un monument funerar
și cu o lumânare o dată pe an