plutește pe mările vidului pur
corabia ce-și devoră catargele
prin frunze vântul sfâșie zalele
oaselor albe de consemn clar-obscur

prin râpe roșii se-ncing agapele
gasteropodelor în rut de velur
răsar în zori din coapsa lui Epicur
și iarba surzilor și ciclamele

inelele strâng ca-n lanțuri mișcarea
o ard în cuptoare până plesnește
în aur se schimbă plumbul și sarea

și-n poem privirea mută de pește
te uită Ova se zbuciumă marea
când sinele pe sine nu-l mai rostește