dumnezeul meu locuiește la framm` s în fiecare joi mă așteaptă acolo încălzindu-mi laptele pentru cafea
eu mă așez alegându-mi un loc la întâmplare ori un scaun lăcuit ori o canapea moale gri înmoi creionul de vârful limbii
cuvintele se așează atente în capul lui mă mai supăr că unele nu vor să stea acolo poate revistele franțuzești de modă din rafturile vintage
să revenim la dumnezeul meu cel care încă încălzește laptele în ibric
pe el nu-l interesează fumul de țigară
care stă cochet ca o haină de blană pe blonda dinspre ieșire
cel mai mult iubesc la el că atunci când e liber și nu servește pe cineva
se așează lângă mine în fața mea
și-mi suflă în cafeaua fierbinte mereu prea fierbinte
mi se pare că intenționat o prepară așa îi place și lui timpul petrecut împreună
în care nu ne spunem nimic doar ne lăsăm privirile să pătrundă spațiul dintre noi
căutând la infinit
asemănări
dumnezeul meu locuiește la framm` s și nu acceptă niciodată bacșiș
iar la plecare lacrimile îi cad ca o avalanșă