Toți ne naștem bolnavi
sănătoșii sunt o excepție
boala stă cuibărită
într-un balon de săpun
ce se sparge
atinsă calin de aer
și se împrăștie
absorbită de suferință
care își întărește coaja imundă
împotriva imanenței
al cărei deget
trimite săgeți electrice

Am pus în pământ
germenii fericirii
însă din ei au ieșit
plante cu un conținut ridicat
de nefericire
pe care am pus-o în plicuri
am turnat apă fierbinte peste ea
și am făcut un ceai
pe care l-am sorbit
împreună cu sandvișul zilei

Sunt înconjurat de paradoxal
a cărui sârmă ghimpată
delimitează în mod absurd
perimetrul existențial
o tai însă dincolo mă întâmpină nepătrunsul.

***

Avem nevoie
de spațiu mai mult
pentru a înmagazina toate stările
ce târăsc după ele
emoții hrănite cu angoase
aruncăm ura
ce creează dependență în întuneric
și în locul ei
aranjăm pe rafturile lăuntricului
toleranța
având alergie la resentimente

Când totul
este încovoiat de greutatea imensă a perfecțiunii
își diluează esența
solubilă în substanța imperfecțiunii
nimicul
își expune în mediul înconjurător
în mod exhibiționist
deșertăciunea, nimicnicia și degenerescența

O fațetă a totului
cuprinde genealogia oamenilor
căci totul are o memorie infinită
prin care se mișcă
viețile tuturor oamenilor care sunt
precum și pe cele ale oamenilor
care se vor naște.