te rostesc zilnic
să nu cumva iubirea
cam aiurită de felul ei
să te încurce
printre atâtea brațe-ntinse

te rostesc zilnic
ca pe o rugăciune
dimineața la prânz și seara
cel de sus sa știe
că ne suntem pâinea și vinul

te rostesc zilnic
cu lumina rodului nostru
moartea să afle
că nu te-a putut lua
fiindcă suntem una

te rostesc zilnic
cu lacrima ce stinge
arsura flăcării
din care-n fiecare noapte
ne dăruim unul altuia vis

te rostesc zilnic
ca pe o renaștere
ca pe o durere
ca pe o uitare
nefericire în poem