între pereți virtuali
iarna
înfometată de verde
scrâșnind din dinți
slobozește câșlegiile

dă foc
vorbelor neroditoare
nemiloase
vântul împrăștie cenușa
copacului singuratic

de-abia ținându-se
pe picioare
Mefiboșet-nepotul lui Saul
spăla de răutate
cuvintele

*

în zăpada inconștientului colectiv
printre garduri
aproximări
ale unor mesaje subliminale
încotro mergem Doamne?



modelată de emoții și ambiții
inima
vâslește spre zidul de apă
al concretului
cine întoarce barca?


crengile înghețate
ale copacului din zare
capătă forme geometrice sacre-
seisme mentale
provocate de neliniști


fantezia volatilă
a unui zbor
se cristalizează în flori
gândirea consonează
cu aspirația de a atinge perfecțiunea


pe tulpina visului
dihotomia: materie-spirit
dispensându-se de orice
răspuns
omul se urcă pe piedestal