devine adevărul marea veacului și poate că e greu
pentru o mare sărbătoare trebuie să fie cald pereților
poate nemișcați vom ști eterul pe care tu iubito nu-l vezi
aprins cu exactitate
ce doarme într-un bec și devine amiază cu viteza luminii
sunt verbul tău rodind când suntem alături
tributul luat de albine de pe florile albe
ea mă ține pe întuneric
în patul tăiat dintr-un stejar
dacă e cald vom fi și copii
sindrofia ca de lanÈ› trofic
sprijinim întoarcerea la aerul de după somn
când simțim vorbele
fructe albastre
pur