De bucurii e plină lumea
Și de tristeți e tot așa,
Dar mult mă-ncântă amintirea
Când știu de bucuria ta.

Și ură are multă lume,
Cu dragostea e tot la fel.
Gânduri încep să se adune ;
Numai iubirea-mi este țel.

Și câte răutăți văzut-am,
Le-am completat cu fericiri,
În ultimul punct când căzut-am
M-am ridicat spre împliniri.

Și de speranțe-am avut parte
La loc cu deznădejdi adânci,
Dar când m-am încrezut în Carte
Mi-am revenit ca dup-un brânci.

Azi chiar prea negrul întuneric
Nu poate-acoperi-o Lumină
Ce a venit din acel sferic
Deținător de-armă divină.

Lucruri bune-mi deschid drumuri
Apoi vin rele înzecit.
Și mă bucur deși-s fumuri
Din abisul întâlnit.

Credeam că te-am pierdut. Se pare
Că ai venit la regăsire
Și-n suflet nimic nu mai doare
De când venit-ai în simțire.

Cu gându-ți mulțumesc, cu toate
Că te urăsc pân' la iubire.
Am și realizări, dar poate
Dezamăgirea-i omenire !