crezi că sufletul meu a luat-o razna
și-a mers la plimbare spre mare

poate crezi c-am înnebunit
pentru vreun sfert de veac să-ți vin de hac
să te urăsc de dragul tău și-al meu

poate ai impresia vagă
că te voi părăsi pentru câteva vieți
și-ți iau pozele de pe pereți
îmi intrau în ochi ca niște săgeți
ascuțite și colorate ca ochii tăi
uneori dulci alteori răi
îi port și acum pe cărări
rătăcite-n mulțime

ceasul bate în gol
fară să arate vreo oră exactă
limbile lui gem ca un poem
strivit sub greutatea gândurilor

poate ai vrea să-ți spun te iubesc
dar mi-e mai ușor să-ți spun te urăsc
îmi place nervul întins la maxim
ca o coardă ce stă să plesnească
ca vântul pe creastă

gândul barbar și fără de hotar
de-a fii a mea de tot nu am habar
de mâine-ar fi sau poate n-ar mai fi
te las să pleci dar nu uita să vii

mi-s ochii triști și plini cu lacrimi mute
știu n-ai să vii din nou am spus prea multe.