îmbătat de ale altei femei averi trupești
mă ameninți că ești
la lumina ochilor tăi arzând fac insolație
vorbele mele defensive poluează zadarnic văzduhul odăii
mă mai cerți că umblu prin misterele tale încălțat,
cu gândurile pline de noroi
și că de când mi-am lăsat plete de poezie
arăt ca un strigoi

am greșit,
nu mai fi atât de fiartă,
ascultă
și iartă

de nu poți
să știi că-ți pot viziona și spatele
în despărțire

e o linie subțire,
împachetează-ți păcatele
și pleacă,
vezi,
iarna copacii nu sunt verzi
și-n iarnă de tine sunt de mult