gonesc pe autostrada Frică de hârtia albă
cu un patru ori patru
e lună mirosind a soare
îmi fac un rând de cruce-n oglinda retrovizoare
și-oglinda îmi răspunde, autoidolatru

degeaba latru
(am fost și la clarvăzătoare)
trăiesc în oglinda retrovizoare

amintirea mi-o scuip în sân,
e retro muritoare

oglinda retrovizoare e pe-un piedestal egal
- cum vă spuneam -
cu autodivinizarea

secunde prin buzunare mai am
să preacurvesc cu zarea
când zori de ziuă se ivesc și-mi pun
pe masă demâncarea
căci mațele de foame mă răpun

cafeaua e un stilet
ce mă-njunghie ca prin somn a ta unghie
din oglinda retrovizoare a patului

ca de la moarte a scăpatului
în pe autostradă accident
pe hârtie vorbele mele par
să se prindă-n ciment
și altele apar

nu știu dacă mă vei număra, cititorule,
eu doar am zis, de-acum deja din
oglinda retrovizoare