plângi
și prin lacrimile tale
se scurg toate dihăniile acelea aureolate de negură
care ți-au înveninat sufletul până atunci
și ți se arată noi încăperi ale conștiinței tale
cu ferestrele spre latura luminoasă a existenței
și în sângele tău încep să explodeze revoluții
sau simțăminte pe care ți le credeai amputate
dintr-o dată toate aripile aerului
vor să îți îmbrățișeze atomii proaspăt eliberați
și o limpezime parcă desprinsă din începutul lumii
începe să îți guverneze carnea
de la ultimul receptor al retinei
până în străfundurile
adn-ului