plouase puțin altfel ai fi venit
iubito
ca și cum ar fi fost vreodată loc
pentru o aplecare
către obiectele fixe
și trei zile am fi săpat la gropi
căutându-ne armele
ah, febra asta
în fiecare lacrimă e mintea golită
de o mie de cruci
cum rătăcitul de-ai lui
întârziat la beție

***

static
adevărul pe care l-ai aflat din cărți
e-o lume de care te-ai apucat
după gustul zmeurei
nelăsând pe nimeni să doarmă
-aici unul dintre arheologi își bea singur mințile-
vorbeam puțin pe vremea aceea
citeam pe nerăsuflate, oriunde
cercetam lacul sărat
întrebându-mă dacă
întrebându-te
ai văzut ieri macii

***

al patrulea fir despicat în patru
ne ducea la un capăt
locuit de oamenii care-l apăraseră
iar nouă ne trebuia un oraș nou
să ne întâlnim
sau un ochi de mare
ce știe păstra apa
mișcările tale
într-un contur amețitor
ah, febra asta
din care nu-mi amintesc, niciodată
un singur vers

*