(femechidne?)

Pielea pe care o duce nu e a leului

e a lui, pe umeri capul pergamentos,

atlas îngălbenit de palimpseste

abandonate, atingerea e praf-fatală,

Cufărul auster cu relicve-mușchiul

crescut în piept-pulsează nisipuri

roșii, circulă prin ramificații de ued,

până în degete, unde se termină lumea.

Ploile vor străluci curând...

Tălpile incandescente îl trădează,

Drumul devine torent

alb de cenuși.

(geosapiens pescuiesc ihtioliți)

Gimul din labrador reverberant

felin'ar lanifer de ierburi dogoritoare,

peste oasele lor transuranice peste

Scylla minții și Charybda inimii,

Tezaur de corăbii, gramofonul eternului dj

de piatră, guvernatorul teurgiei,

impecabilul speaker, noi și noi umbre ale

timpului, ziua scade din râșnița ochilor,

Coborâse atât de mult atinsese

lacul negru cu vârful gândurilor,

Arbori rotativi, ciripitul gros al semințelor,

Stupul cerului, mierea curge prin pâlnii

din norii paletuvieri, rictusul

echidnelor înnegritoare șoptitoare.

Suntem unși ca ofrandele, suntem

prăjiturelele lui Duze, fărâmicioșilor!

Ființe în blănuri de tigru tărcate

vor da cu capu-n streșini

pândind arome dulci, kamikaze vor

zice haiku-uri geniflorilor,

Vor mișuna capcanagii cu filamente

treziți din visul lor de iarnă.

Peste toate se va așterne stranietatea,

harta mlaștinii trezite de vânt și averse,

Labirintul prin care circulă

basculante cu minotauri,

(civilizația o cârtiță de neoprit

deasupra unui vulcan)

angoasa pietrificată,

(orașul avea o spinare gri de rechin)

Squalorașul,

Insula exurgență,

Galaxiile ard în calumetul lui Duze,

Fumegătoarea primăvară,

Confetti din norii paletuvieri.