totul rămâne os lângă os/ craniu și oasele bazinului/ cochilii care se predau țărmului/ iluzorie pace de la westphalia în mijlocul tumultului/ aceste trofee precum mândria și independența spiritului/ lipsa de abdicare a trupului și reciproc

habar n-aveam ce doresc bărbații când calcă femeile în joacă pe picior/ m-au dus la cinemateca într-o zi să văd ciociara un film despre violul colectiv într-o biserică/ am ieșit din sală nedumirită și tristă/ trăiam cu gândul la legile gravitației formulele chimice planetele lui holst/ înțelegeam doar graiul florilor răsărite la umbră sau aproape de ghețuri din cărțile pentru copii

îmi amintesc era mereu la fel de la grădiniță
mai apoi erau poeziile copiilor calul trage la căruță fetele mă trag de
cântecele despre bombe sexuale filmul basic instinct și apoi bătrânii libidinoși
care încercau să mă sărute cu forța
și cei care spuneau că totul se închină zeului banană
acum îmi amintesc toate cuvintele erau leagăne pentru jocuri erotice
dialogul oamenilor normali și respectabili însemna să șadă
pe același scaun să se dea huța

și peste toate acestea din mine încă fuge afară și intră înăuntru
o inimă de femeie încă neavortată
undeva între frunte și muntele lui venus