La strălucirea razelor de soare
Zâmbesc atâtea flori de primăvară
Explozii de parfum și de culoare
Mă amețesc a nu știu câta oară

De când neînfricatul ghiocel
Ieșea de sub zăpadă la lumină
Atâtea flori se luară după el
Răsărind și pe câmp dar și-n grădină

Brândușe, viorele, toporași
Se înălțară mândre, grațioase
Lângă zambile dar și brebenași
Arătând lumii cât sunt de frumoase

Și nu putea să fie primăvară
Fără să-mi fie dor de-această floare
Plăpânda și suava lăcrimioară
Ce-i floarea răsăritului de soare

Alături de poiene de narcise
Zvelte și mlădioase la tulpină
Acolo în tărâmul lor de vise
Îndrăgostite parcă de lumină

Și nelipsita floare-a florilor
Camelia atât de delicată
Care-ți apare în fața ochilor
Pentru ca să nu poți s-o uiți vreodată