sunt o Zaharia la umor
pentru că dintele-mi străluce ca zahărul candis
deschidem gurile - iluminare

când sunt nervoasă,
mi se lărgesc nările-ntr-un hal
doamne pe unde te uiți numai nări
nu au ochii tăi destul loc pentru alte priveliști
copaci vânt ploi bijuterii, s-au dus
nări valuri mare taur mamă și mamaie
ură și dezgust
când sunt prin preajmă
mai bine te-ascunzi
că ni se spune Borgia unul proxenet
altul bătrân 'și aruncă cu părerea-n pușcării
a lăsat-o acolo împreună cu juma' de topor
cealaltă jumătate ne e tatuată pe oase

le rămase.

Avem di tăti, am încercat di tăti
prin Italii și Alberte,
chiar prin Slobozii
nu ne-ncurcăm cu aur și parfumuri
furăm și vindem poezii
și suflete
și-apoi ne ducem sus la București
să ne calmăm.
Avem
o Emmă și-o Diană și un Silviu toți copii
ne gâdilam cu datorii și telefoane
unii-s mai ranchiunoși și alții îi împacă
dar toți avem familia tatuată-n

amintiri.