tot ce fac se întoarce împotriva mea
oglindă răsturnată
tot ce ating se îndepărtează tot ce iubesc are spini crescuți înăuntru
am un vierme în inimă
se îngrașă în fiecare zi
mă aștept să-mi bubuie pieptul să împroșc în jur
doar tristețe

viața ca marea moartă mă ține la suprafață
fac pluta prin toate zilele în care nu mă privești
și oamenii cred că levitez de fericire
că-s un mag, un profet
că am în buzunar pietre filosofale
că o să cresc așa mare încât cu o mână o să-i îngheț
cu cealaltă o să le mângâi rănile
și ele se vor închide zgomotos ca niște uși

câte nu știți dragii mei
cuvintele mi-au alunecat pe limbă ca acidul
nespusele se adună și fac implozie
feriți-vă feriți-vă de cei ce par rupți din soare
cu umbrele lor țuguiate
cu părul lor de sălcii
și chipul de lună.