Discurs pentru cei de Dincolo...
Vin de departe...de la peste
2000 de km de zbor, ca o pasăre migratoare
Care se întoace când cireșii au înflorit
Să-și caute cerdacul casei. Cerdacul bunicilor!
Vin de Dincolo de cele 7 coline
Să mă ascund în ultimul rând
Să ascult -din nou- murmurul sălii
Și renașterea cernoziomului din mine
Prin nepoții mei visați.
Vin de departe de acolo unde marea se îmbină
Cu Muntele Carmel și soarele arzător care nu ne iartă
Îmbătrânindu-ne prea devreme
Precum orhidea,floare rară,
Stea căzătoare.

Nu-mi plâng de milă dar e aproape firesc-
Trăiesc însă ... între două lumi albastre,
Capitală Europeană, Capitală Asiatică,

Amândouă promit mai puțină suferință
Și un dram de noroc!

*
și criminalii mor
poate sunt incinerați
ceva din noi se luptă cu morile de vânt
iar adevărul e presat
precum o floare ... ca un semn de carte
la o pagină anume
pentru mai târziu.
Dragostea spre moarte devine tot mai intensă!


BIANCA MARCOVICI