în seara aceasta ridic paharul
pentru tot ce aproape nu există
pentru lucrurile și ființele care dispar
fără măreție

revoluțiile viețile în ținuturi exotice
petrolul piețele de gros băncile
pustiul sufletesc
învățăturile academice
despre îngenucherea visului și
victoriile în numele deșertăciunii
toate acestea se vor ascunde cu bombăneli
într-o gaură veche din tavan

nu suntem mulți cei care
scrijelim semne în peștera iluziilor
dar tocmai acela nu va veni
cel cu care făcusem un plan minuțios
de înflorire a iasomiei

teoretic se știe: pe un pețiol de lumină
pui cinci energii telurice plus una celestă
adaugi trei cuante de năbădăi feminine
apoi echilibrăm compoziția
cu un degetar universal de candoare-
totul pe un acompaniament de harpe eoliene

dar el infatuatul înveșmântatul
în toga azurie a eternității
nu va veni în seara aceasta
plină de infracțiuni astrale

dacă scădem bucuriile tristețile
orgasmele aroma pământului îmbrățișat
macadamul sărutat de pneuri
presupun că nu are rost
să rămânem mereu singuri
cu alții

te rog să nu regreți mare lucru-
umbrele dispar pentru a face loc luminii
unii se întorc în animale tăcute
care pășesc fără nicio semnificație
pe acoperișurile orașului

în fiecare seară suntem mai friguroși
cu un om
care deja nu-și mai amintește
parfumul iasomiei