Þipetele din afară
tind să colonizeze
cu vacarm ,zbucium și disonanțe
lăuntricul
și atunci activăm
ritualul normalității
pentru a recicla
tot ce e nociv, nefast și imund în noi

Roșul
provenit din fermentarea țipătului
se întinde și acaparează
toate culorile
iar la sfârșit pătrunde în somn
și fotografiază un coșmar matusalemic
tern și înspăimântător
care revine în cicluri lugubre în minte

Lichefiez plictisul
și-l pun în zeci de sticle
îl beau ca pe un medicament
pentru a mă imuniza de el

Supapele zilei s-au deschis
în ele este absorbită lumina
împreună cu monadele, atomii, aerul și praful
din amestecul lor
se formează substanța realității.

***

Putem spune
că mergem cu spatele
când vederea
ce privea înainte
s-a blocat
și, orbită
se întoarce în urmă
ca o non-direcție
defrișată de jungla haosului
pe care a creat-o
un vis retrograd
aproape de adevăr
și la distanță de realitate

Caut un refugiu
din fața invaziei de eșecuri
fac un arc
din coloana flexibilă a existenței
cu săgeata, un vector de ideal
sculptat din osul unui picior
pierdut pe câmpul de bătălie
dintre spirituali și instinctuali
și trag
săgeata se înfige într-un copac
și din frunze
curge în loc de sânge
clorofilă.