Ferestrele din viața mea
N-au nici obloane, n-au nici storuri
Și n-au în spate vreo perdea
S-ascundă ale mele doruri

Că sunt ferestre către lume
Pe care le deschid timid
Deși un gând mereu îmi spune
Să mă gândesc cum le deschid

Fiindcă-i prea multă lume rea
Care nu are altă treabă
Decât să intre-n viața ta
Și să ți-o pună pe tarabă

De-aceea de prea multe ori
Țin ferestrele ferecate
Ca să nu intre negustori
Să-mi vândă dorurile toate

Pentru că viața fără vise
Nu valorează nici doi bani
Și-o să le țin mai mult închise
De teama acestor șnapani