am visat o apă neagră
mă înconjura ca o rochie
erau și petale de trandafiri sălbatici
alături de o tristețe sărată datorită căreia pluteam

când nu mai am ce să plâng
când toate țigările sunt fumate până la degete
scot gândul acesta la plimbare cu lesa
dă din coadă mă privește are ochi umezi
și-i e milă de mine

orașul se topește sub tălpile noastre
sunt Icar am aripi din coli albe
zborul meu nu se aseamănă cu altul pentru că din suflet
spini răsar și mă înconjoară și mă fac grea
ca o piatră de mormânt

visez în fiecare noapte o apă neagră
și un buchet de trandafiri sălbatici.
o mireasă îl aruncă iar eu trebuie să îl prind
să nu mă spui să nu mă spui
dumnezeu dacă se supără nu mă mai sărută pe frunte
de noapte-bună.