un copil desenează pe asfalt
mișcările lui curg firesc și rotund
mîinile lui agită aerul
copilul desenează un curcubeu
iată, am desenat un pod, spune el fericit
un pod care duce de aici pînă dincolo peste drum
vrei să-l treci?

îi răspund că nu vreau și el desenează în continuare
fluturi, măști venețiene, îngeri și mașini 4x4
eu nu am curaj să trec strada
deși vis-a vis e o cîrciumă de cartier
o cîrciumă dintr-o altă lume
patronul iese și mă îmbie cu bere la draft, rece
eu tot nu am curaj să trec strada

pe lîngă mine trece Isus
ducînd în mînă o cutie de pizza uriașă quattro gusti
se așază la o masă și o rupe în felii
pe care le dăruiește clienților
o felie – o halbă de bere
dar mie tot mi-e frică să traversez
deși mi s-a făcut foame
și setea mă chinuie
ceilalți mănîncă vesel și plescăie din buze

așadar mă întorc încet
copilul nu mai este
curcubeul a dispărut și el
a rămas doar un ciot de cretă colorată
mă aplec și încep să-mi desenez propriul meu curcubeu
propriul meu pod